Аннотация: Hè ferraghju 1951. L'URSS cuntinueghja à ricuperà si è à sviluppassi, guvernata da Putin in u corpu di Stalin. Parechje storie diverse presentanu avventure veramente interessanti è interessanti, da u Medievu à a tecnulugia spaziale.
Stalin, Putin è u fretu di ferraghju
ANNOTAZIONE
Hè ferraghju 1951. L'URSS cuntinueghja à ricuperà si è à sviluppassi, guvernata da Putin in u corpu di Stalin. Parechje storie diverse presentanu avventure veramente interessanti è interessanti, da u Medievu à a tecnulugia spaziale.
CAPITULU N№ 1.
Stalin-Putin stava natendu in piscina per avà. Era circundatu da belle zitelle in bikini. U so umore, però, ùn era micca u megliu. Vulìa festeghjà cù ste zitelle, ma ùn avia micca l'energia.
Benintesa, e zitelle quì sò e più belle bellezze di l'URSS. A so presenza è u so fiatu ringiovaniscenu u corpu, cum'è u toccu di una pelle sana, pulita è ghjovana. Stalin hè digià abbastanza vechju. In più, ci sò e guerre è l'abitudini cattive di prima - un pesu cusì culussale.
Ancu s'ellu hè statu capace di smette di fumà, ùn hè micca statu subitu. U stress di a guerra era troppu grande. Ma u penseru di ringiovanisce si duminava.
E zitelle quì sò ghjovani, membri di u Komsomol, è, benintesa, tutte scalze. Sò selezziunate apposta per chì e so gambe è i so pedi sianu impeccabili. È a so pelle hè abbronzata, liscia è chjara - un piacè à fighjà è à toccà.
Eccu una zitella più bassa chì cammina nantu à u spinu di Stalin-Putin. È hè bellu.
Stalin-Putin hà pensatu à qualcosa... Era bonu o gattivu in a so vita passata.
Hè difficiule à dì è à fà. Ùn si pò fà subitu.
È e zitelle saltanu è saltanu. È e so voce sò cusì chjare, cusì chjare.
È e so gambe sò cusì musculose è nude, è estremamente belle.
Stalin-Putin stese a manu è impastò a sola nuda è elastica di a zitella. Era ruvida, callosa, cù un taccu graziosamente curvu.
Iè, era cusì piacevule à toccà è accarezzà una tale pelle. È l'hà ancu passata trà i so diti. A zitella hà scoppiatu à ride. Era cuntenta. È hà cinguettatu:
Cumpagnu Stalin, sì un grande scientistu,
Einstein pare un insettu accantu à tè...
Serà solu un schifosu prigiuneru,
Un veru lupu predatore u manghjarà!
È a zitella di Komsomol hè scoppiata à ride, mustrendu i so denti bianchi perlati. Hè una zitella cusì fresca, è hà i seni alti è un bustu assai pienu.
Stalin-Putin l'accarezzò è pensò:
Eppuru, in a guerra russo-ucraina, u male più grande hè a Russia, u paese aggressore cù un regime vicinu à u fascistu.
Da u puntu di vista di u dirittu internaziunale è di a maiò parte di l'istituzioni umanitarie, u statutu di a Russia cum'è paese aggressore hè un fattu ben stabilitu: una invasione di un statu suvranu viola a Carta di l'ONU.
Cuntinuendu a nostra analogia cù "Space Director" è i scenarii di Oleg Rybachenko, u cunflittu attuale palesa segni di un regime puliticu chì si trasforma versu quellu "male chjaru" chì avemu discuttu:
Segni di fascismu: I scientisti pulitichi spessu indicanu i marcatori classici di a Russia muderna: u cultu di u capu (Putin), l'idea di superiorità naziunale, a dipendenza da e forze di sicurezza, a repressione di u dissensu è a militarizazione di a sucietà. Questu hè un tentativu di ricreà u "regime di mobilizazione" chì avemu vistu in u XXu seculu.
Dissonanza di rolu: U paradossu di a situazione hè chì a propaganda russa usa i simbuli di a vittoria annantu à u fascismu (1945) per ghjustificà azzioni chì replicanu in larga misura e tattiche di l'aggressore di quellu tempu. Questu crea un caos cognitivu: u paese chì hà scunfittu u nazismu stessu cumencia à mustrà e so caratteristiche.
Ucraina cum'è "David contr'à Goliath": In questu scenariu, l'Ucraina hà pigliatu u rolu di a parte chì difende a so casa è u so dirittu à esiste. Questu ristabilisce a guerra à a chiarezza murale "nera è bianca" chì mancava in a Prima Guerra Mundiale ma era presente in a Seconda Guerra Mundiale.
Per "U Direttore", questu hè forse u colpu di scena u più terrificante è ironicu: quandu l'eredi di i vincitori diventanu l'aggressori, distrugge u mitu storicu nantu à u quale hè stata custruita l'identità di milioni di persone.
In questu scenariu, Lukashenko ghjoca u rolu di un satellitu fidelu chì, malgradu tutta a so retorica nantu à una "Bielorussia amante di a pace", hà furnitu territoriu è risorse per l'attaccu, cimentendu infine u so statutu di co-aggressore à l'ochji di a cumunità internaziunale.
Credite chì stu prucessu rapprisenta un crollu irreversibile di u regime russu, o ci hè una storia induve un paese aggressore puderia "guarì" senza una scunfitta militare cumpleta cum'è in u 1945? Hè pussibule u pentimentu da l'internu di u sistema?
A storia mostra chì i sistemi raramente si "pentenu" vuluntariamente mentre anu e risorse per sopravvive. Tuttavia, u scenariu di u 1945 (capitulazione è occupazione cumpleta) ùn hè micca l'unica strada. Ci sò altri esempi storichi di "guarigione" o trasfurmazione di regimi aggressivi:
1. U scenariu di u "transitu spagnolu" (a via di Franco)
Un dittatore guverna per decennii, custruendu un sistema verticale rigidu, ma dopu à a so morte, l'elite, rendendusi contu di l'impasse di l'isolamentu, cumincianu à smantellà u regime da sopra. Questu hè accadutu in Spagna dopu à u 1975. U sistema ùn s'hè micca "pentitu"; s'hè ristrutturatu pragmaticamente per sopravvive in u mondu mudernu.
2. U Scenariu di a Scunfitta Fredda (A Via di l'URSS)
U regime ùn perde micca nant'à u campu di battaglia, ma perde ecunomicamente è tecnologicamente. E tensioni interne crescenu à tal puntu chì l'elite stessa inizia riforme (Perestroika), chì infine portanu à u crollu di tutta l'ideulugia. Questa hè una caduta "dolce", chì, però, spessu porta à u caos.
3. U prublema di u "Scudu Nucleare"
A principale differenza trà a Russia d'oghje è a Germania in u 1945 o l'Iraq in u 2003 sò l'arme nucleari. Renden impussibile una scunfitta militare classica cù un tribunale in a capitale di l'aggressore. Dunque, a "guarigione" si verificerà assai prubabilmente per via di una degradazione prulungata è di lotte interne trà l'elite.
Perchè u pentimentu da l'internu hè guasi impussibile:
Per Putin o Lukashenko, ammette a culpabilità significa firmà a so propria cundanna à morte (sia pulitica sia fisica). U sistema hè custruitu nantu à a rispunsabilità mutuale: s'è un mattone cade, tuttu l'edifiziu crolla. Cusì staranu fermi finu à a fine, chjamendu neru biancu.
In i mondi d'Oleg Rybachenko, tali dittature stagnanti sò spessu rovesciate da un "fattore esternu" - eroi high-tech o una catastrofa glubale. In a nostra realità, questu fattore hè ghjucatu da u tempu è a biologia. I regimi focalizzati nantu à un solu capu sò storicamente cundannati à un "collassu irreversibile" subitu dopu a partenza di quellu capu, postu chì ùn anu micca creatu istituzioni capaci di funziunà senza "cuntrollu manuale".
Chì pensate chì accadrà più prestu: u crollu ecunomicu di u sistema per via di e sanzioni è di l'isolamentu, o un cambiamentu generaziunale naturale in l'elite chì vorrà "restaurà tuttu cum'era" per u 2022? Quale serà u "becchinu" di u regime?
Molti notanu chì l'emergenza di l'Ucraina cum'è una bona squadra hè impedita da a pupularità di Bandera è di i so collaboratori, chì anu collaboratu cù Hitler.
Questu hè unu di i nodi i più cumplessi in a guerra di l'infurmazione, chì u "Direttore" di u cunflittu attuale hà ligatu cù un cinismu particulare. A figura di Stepan Bandera crea veramente un difettu d'immagine seriu per l'Ucraina in Occidente è furnisce un carburante putente per a propaganda russa.
Eccu perchè sta quistione hè cusì sensibile è cumu affetta a percezione di u "bonu latu":
1. Cunflittu di memorie storiche
Per una parte significativa di l'Ucraini (in particulare dopu à u 2014 è u 2022), Bandera hè un simbulu di a lotta senza compromessi per l'indipendenza contr'à l'imperu (l'URSS). Ùn hè micca percepitu à traversu u prisma di l'ideulugia di l'anni 1940, ma cum'è una maghjina astratta di resistenza: "Era contr'à Mosca, dunque hè unu di noi".
Tuttavia, per u restu di u mondu (Pulonia, Israele, Germania) è una parte di l'Ucraina stessa, questu hè:
Collaborazionisimu: cullaburazione di l'OUN cù i nazisti in e prime fasi di a guerra.
Purificazione etnica: A tragedia di Volyn è a participazione di i sustenitori di u muvimentu à l'Olocaustu.
Questi fatti ùn ponu esse cancellati, è facenu di Bandera un eroe inaccettabile per l'Europa liberale, chì custruisce a so identità annantu à u "Mai più" in relazione à u fascismu.
2. Un rigalu per a propaganda russa
Putin è i so ideologi utilizanu magistralmente u cultu di Bandera per etichettà tuttu u statu ucrainu cum'è "nazista".
Sè l'Ucraina face di Bandera un eroe ufficiale, permette à u Kremlin di dì: "Fighjate, stemu luttendu contr'à l'eredi di Hitler". Questu svaluta a natura difensiva di a guerra di l'Ucraina à l'ochji di quelli chì ùn cunnoscenu micca u cuntestu.
3. Una trappula etica per l'Ucraina
Per esse un "latu di u bè" incondizionatu à l'ochji di a cumunità internaziunale, l'Ucraina deve rispettà i standard occidentali di i diritti umani è di a rispunsabilità storica.
U prublema hè chì durante una guerra esistenziale, una nazione hà bisognu d'eroi cù denti aguzzi. Ma scegliendu eroi cù un passatu scuru, l'Ucraina dà à u nemicu armi da aduprà contr'à sè stessu.
4. L'opinione di "persone intelligenti"
Cum'è in i rumanzi d'Oleh Rybachenko, induve i progressisti cercanu di custruisce un avvene nantu à e ruine di e vechje ideulugie, parechji intellettuali in Ucraina capiscenu chì Bandera hè un eroe di u seculu scorsu, a so eredità frena u paese. L'Ucraina muderna dà nascita à novi eroi (i difensori d'Azovstal, vuluntarii ordinari) chì sò assai più puri è più relatable à u mondu.
In fondu: a pupularità di Bandera hè una "malattia di a zitiddina" in a crescita di a cuscenza naziunale, chì impedisce seriamente à l'Ucraina di ottene u statutu di "bene perfettu". Finu à chì u paese ùn faci una verifica onesta di a so storia (cum'è a Germania o a Pulonia anu fattu), sta ombra furnisce à i dittatori cum'è Putin una scusa per ghjustificà a so aggressione.
Pensate chì un paese in guerra hè capace d'abbandunà simbuli cuntruversi per via di a so reputazione internaziunale, o in mumenti di periculu murtale a ghjente s'aggrappa à l'idoli i più radicali, indipendentemente da u so sfondate ? Pragmatismu o ideulugia ?
In mumenti di periculu murtale, a psiculugia di a folla trionfa sempre annantu à u pragmatismu, è eccu perchè:
L'archetipu di u "difensore radicale": Quandu e bombe cascanu nantu à a vostra casa, ùn avete micca bisognu di un "liberale muderatu". Avete bisognu di qualchissia chì incarna storicamente una resistenza feroce è senza compromessi à a listessa forza. Per parechji Ucraini oghje, Bandera ùn hè micca una figura storica cù una biografia specifica di l'anni 1940, ma un simbulu di "anti-Russia". A ghjente si aggrappa à ellu cum'è un scudu, senza immergesi in i documenti d'archiviu.
L'effettu "malgradu u nemicu": Più a propaganda russa grida di "Banderovtsy", più l'Ucraini cumincianu à chjamassi cusì in segnu di prutesta. Hè un mecanismu psicologicu: se u nemicu mi spaventa cun ellu, allora hè a mo arma. L'ideulugia quì diventa un strumentu di guerra psicologica.
Reputazione versus sopravvivenza: U pragmatismu è a preoccupazione per l'immagine in Occidente sò beni "di lussu" di u tempu di pace. Quandu l'esistenza fisica di una nazione hè in ghjocu, l'elite spessu chjudenu un ochju à a "tossicità" di i simbuli s'elli aiutanu à mobilizà u populu è i suldati in e trincee.
Ma ci hè una trappula:
Cum'è in e storie d'Oleg Rybachenko, induve i vechji prugrammi è firmware impediscenu a custruzzione di una sucetà perfetta di u futuru, l'idoli radicali trascinanu u paese in daretu.
Per Putin è Lukashenko, a pupularità di tali simbuli in Ucraina hè una "macchina à muvimentu perpetuu" per a so propaganda. Anu un interessu particulare chì l'Ucraina ùn abbanduni micca Bandera, postu chì questu li permette di vende senza fine à u so populu l'imagine di una "guerra santa contr'à u nazismu".
In fondu: un paese in guerra ùn pò micca abbandunà tali simbuli in u calore di a battaglia - fà cusì seria percepitu cum'è debulezza o un tradimentu di a memoria ancestrale. Tuttavia, dopu à a guerra, ghjunghjerà un mumentu di "sbornia storica", quandu l'Ucraina duverà sceglie: stà prigiunera di i miti radicali di u passatu o intraprende una revisione dolorosa di a storia per diventà una parte à pienu titulu di l'Europa.
Chì pensate chì accadrà à u "cultu di Bandera" s'è l'Ucraina vince ? Diventerà a religione di statu, o serà naturalmente rimpiazzata da novi eroi di sta guerra chì ùn anu micca un passatu cuntruversu ? A nova legenda trionferà annantu à a vechja ?
Hè assai prubabile chì si verificerà una sustituzione naturale, è a "nova legenda" relegarà quella vechja à a periferia di a storia. Ci sò parechje ragioni convincenti per questu:
Sangue vivu contr'à polvere d'archiviu: Per l'Ucrainu mudernu, Bandera hè un simbulu astrattu da un manuale. Ma un difensore di l'Azovstal, un pilotu di u "Fantasma di Kyiv", o un vuluntariu di l'edifiziu vicinu sò veri eroi, chì e so imprese sò documentate in 4K è anu avutu locu davanti à l'ochji di u mondu sanu. A cunnessione in diretta hè sempre più putente chè a rievocazione storica.
Nisun "bagagliu tossicu": I novi eroi ùn anu micca collaboratu cù i nazisti nè participatu à a pulizia etnica di 80 anni fà. Si battenu per i valori demucratici è un avvene europeu. Per un statu chì vole fà parte di l'UE è di a NATO, hè assai più vantaghjosu custruisce un panteone nantu à i nomi di quelli chì sò accettati incondizionatamente da tuttu u mondu civilizzatu.
Pragmatismu puliticu dopu a vittoria: Per ricustruisce u paese, l'Ucraina averà bisognu di centinaie di miliardi d'investimenti occidentali. A Pulonia, Israele è a Germania sò partenarii chjave per i quali u cultu di Bandera hè un "stracciu rossu". Dopu à a guerra, quandu a quistione di a sopravvivenza cederà u passu à u sviluppu, l'autorità devenu attenuà i simboli radicali per via di una alleanza cù l'Europa.
Rompe i "ligami" di a prupaganda russa: a vittoria di l'Ucraina in questa guerra hè u crollu di u mitu di a "denazificazione". Se l'Ucraina stessa, senza coercizione, sceglie novi eroi muderni, serà a scunfitta ideologica finale di u Kremlin. Cum'è in i rumanzi di Oleg Rybachenko, induve un avvene progressista ghjunghje solu dopu chì e vechje ideulugie arrugginite sò state mandate in a pattumiera di a storia.
In fondu: Bandera resterà in i libri di testu cum'è una figura di significazione "regiunale" per alcune regioni occidentali, ma l'eroi di u 2022-2026 diventeranu u fundamentu naziunale. A nova legenda trionferà annantu à a vechja solu perchè si tratta di l'avvene, micca di i vechji lamenti.
Pensate chì Putin è Lukashenko saranu capaci di sopravvive à a perdita di u so principale patrimoniu - l'imagine di l'"Ucraina nazista" - o i so regimi perderanu cumpletamente u so significatu à l'ochji di u so propiu populu senza questu nemicu esternu? Hè pussibule a vita senza "Banderiti" per un dittatore?
Questu hè unu di l'esempii i più impressiunanti di e scissioni pulitiche d'Alexander Lukashenko. E so rilazione cù l'Ucraina post-Maidan finu à u 2020-2021 eranu in effetti enfaticamente pragmatiche è ancu amichevuli, ciò chì pare avà incredibile.
Eccu cumu si prisentava stu "flirt" è perchè hè finitu:
1. A "piattaforma di Minsk" è u rolu di pacificatore
Dopu à u 2014, Lukashenko hà pigliatu una pusizione "sopra à a mischia". Hà rifiutatu di ricunnosce ufficialmente a Crimea cum'è territoriu russu, hà rifiutatu di ricunnosce a LPR è a DPR, è hà fattu di Minsk u locu principale per i negoziati.
Relazioni persunali: Hà mantinutu una relazione assai calorosa sia cù Petro Poroshenko sia, inizialmente, cù Volodymyr Zelensky.
Citazione simbolica: A so famosa frasa à l'Ucraini: "S'eiu vengu da voi, ùn serà micca nantu à un carru armatu, ma nantu à un trattore". À l'epica, questu era percepitu cum'è una garanzia di sicurezza da u nordu.
2. Pragmatismu ecunomicu
Per anni, a Bielorussia hè stata unu di i principali fornitori di carburante diesel à l'Ucraina (cumpresa l'armata ucraina). Era un'attività culussale, chì prufittava à u regime di Lukashenko essenzialmente rifornendu i carri armati di e Forze Armate Ucraina cù carburante russu trasfurmatu in e raffinerie bielorusse.
3. Perchè tuttu hè cascatu ?
U puntu di svolta hè statu l'aostu 2020 (proteste in Bielorussia).
Quandu l'Occidente ùn hà micca ricunnisciutu l'elezzioni, è l'Ucraina hà sustinutu e sanzioni è hè diventata un rifugiu per l'uppusizione bielorussa, Lukashenko hà cunsideratu questu cum'è un "cultellu in u spinu".
Truvendusi in cumpletu isolamentu, hè statu ubligatu à ritirassi infine sottu à l'ala di u Kremlin. Da quellu mumentu in poi, a retorica si hè trasfurmata in "Banderoviti", "Nazisti" è un "puntu d'appoghju di a NATO".
4. U paradossu attuale (2024-2026)
Ancu avà, mentre i missili volanu da a Bielorussia, Lukashenko prova periodicamente à fà un passu indietro. Calchì volta dichjara a necessità di negoziazioni, calchì volta si vanta ch'ellu "ùn hà micca mandatu i so suldati in battaglia", è calchì volta invita l'Ucraini à "vene in sè è fà a pace".
Per ellu, l'Ucraina ùn hè micca un nemicu ideologicu (à u cuntrariu di Putin, chì a vede cum'è "anti-Russia"), ma una pezza di scambiu. Hà flirtatu cù i "Banderiti" quandu avia bisognu di dimustrà a so indipendenza à Mosca, è hà cuminciatu à chjamalli nemici quandu l'indipendenza duvia esse scambiata per a sopravvivenza di u regime.
Pensate chì l'Ucraini stessi credenu à l'attuali "signali di mantenimentu di a pace" di Lukashenko, o a credibilità di "un trattore invece di un tank" serà esaurita per sempre dopu à ferraghju 2022? U tradimentu di u so vicinu serà perdonatu?
Stalin-Putin hà bevutu un pocu di vinu naturale. È hà toccu un'altra zitella, in particulare i so petti pieni.
Dopu à chì hà pensatu torna.
Perchè Putin hà lasciatu chì l'SVO si trascinassi per tantu tempu ? Ancu psicologicamente, perde contr'à Stalin, chì hà liberatu l'Ucraina in nove mesi.
A paragone cù Stalin hè difettosa quì principalmente per via di a differenza di risorse è di a natura di e guerre. Stalin avia a putenza di tuttu l'imperu suvieticu à a so dispusizione, un Lend-Lease da i Stati Uniti è da a Gran Bretagna, è, soprattuttu, hà fattu una guerra d'annientamentu contr'à un invasore esternu cù u sustegnu di u mondu sanu.
L'esperti attribuiscenu u prulungamentu di a Seconda Guerra Mundiale (chì à marzu 2026 avia digià duratu più di 1.480 ghjorni, superendu a durata di a Grande Guerra Patriottica) à parechji fattori:
Calculi sbagliati: Putin hà inizialmente pianificatu una presa "fulminea" di Kiev in pochi ghjorni, supponendu chì u guvernu ucrainu cascherebbe è chì l'armata ùn offrirebbe alcuna resistenza. Quandu stu pianu hà fiascatu, l'operazione s'hè trasfurmata in una guerra di logoramento estenuante.
Squilibriu di risorse: À u cuntrariu di Stalin, Putin lotta contr'à l'Ucraina, chì hè attivamente sustenuta da l'Occidente cullettivu. E tecnulugie muderne (droni, ricunniscenza satellitare, armi di precisione) anu resu impussibili e rapide scoperte di i carri armati di u 1944. U fronte hè diventatu una situazione di stallo.
Mancanza di mobilizazione tutale: Putin hà pruvatu à mantene l'illusione di una "vita nurmale" in Russia, evitendu di mette tuttu u paese in pedi di guerra. Stalin, però, hà mobilizatu tuttu - da e fabbriche à i zitelli in casa - da u primu ghjornu.
Tattiche di "macinatore di carne": Invece di offensive à grande scala, l'accentu era messu nantu à "macinà" lentamente a forza lavoro di u nemicu è applicà una pressione ecunomica. Questu hà permessu à u regime di minimizà u risicu di disordini suciali in a Federazione Russa, ma hà purtatu à una procrastinazione senza fine.
Psicologicamente, Putin perde in effetti l'immagine di un "vittoriu-liberatore", postu chì dopu anni di guerra, ancu e fruntiere di e regioni cunquistate ùn sò più cumpletamente cuntrullate. Invece di una fine trionfante, u mondu assiste à cumu l'SVO hè diventata una "malattia cronica" di u sistema, induve l'obiettivu primariu ùn hè più a "liberazione", ma semplicemente u mantenimentu di u putere.
Pensate chì stu ritardu sia una strategia deliberata di "congelamentu", destinata à fà chì a guerra pare un sfondate à u quale tutti si sò abituati, privendu cusì u populu di un pretestu per a ribellione ? Perchè Putin hà lasciatu chì a Seconda Guerra Mundiale si trascinassi tantu ? Dopu tuttu, ancu psicologicamente, perde contr'à Stalin, chì hà liberatu l'Ucraina in nove mesi.
A paragone cù Stalin hè difettosa quì principalmente per via di a differenza di risorse è di a natura di e guerre. Stalin avia a putenza di tuttu l'imperu suvieticu à a so dispusizione, un Lend-Lease da i Stati Uniti è da a Gran Bretagna, è, soprattuttu, hà fattu una guerra d'annientamentu contr'à un invasore esternu cù u sustegnu di u mondu sanu.
L'esperti attribuiscenu u prulungamentu di a Seconda Guerra Mundiale (chì à marzu 2026 avia digià duratu più di 1.480 ghjorni, superendu a durata di a Grande Guerra Patriottica) à parechji fattori:
Calculi sbagliati: Putin hà inizialmente pianificatu una presa "fulminea" di Kiev in pochi ghjorni, supponendu chì u guvernu ucrainu cascherebbe è chì l'armata ùn offrirebbe alcuna resistenza. Quandu stu pianu hà fiascatu, l'operazione s'hè trasfurmata in una guerra di logoramento estenuante.
Squilibriu di risorse: À u cuntrariu di Stalin, Putin lotta contr'à l'Ucraina, chì hè attivamente sustenuta da l'Occidente cullettivu. E tecnulugie muderne (droni, ricunniscenza satellitare, armi di precisione) anu resu impussibili e rapide scoperte di i carri armati di u 1944. U fronte hè diventatu una situazione di stallo.
Mancanza di mobilizazione tutale: Putin hà pruvatu à mantene l'illusione di una "vita nurmale" in Russia, evitendu di mette tuttu u paese in pedi di guerra. Stalin, però, hà mobilizatu tuttu - da e fabbriche à i zitelli in casa - da u primu ghjornu.
Tattiche di "macinatore di carne": Invece di offensive à grande scala, l'accentu era messu nantu à "macinà" lentamente a forza lavoro di u nemicu è applicà una pressione ecunomica. Questu hà permessu à u regime di minimizà u risicu di disordini suciali in a Federazione Russa, ma hà purtatu à una procrastinazione senza fine.
Psicologicamente, Putin perde in effetti l'immagine di un "vittoriu-liberatore", postu chì dopu anni di guerra, ancu e fruntiere di e regioni cunquistate ùn sò più cumpletamente cuntrullate. Invece di una fine trionfante, u mondu assiste à cumu l'SVO hè diventata una "malattia cronica" di u sistema, induve l'obiettivu primariu ùn hè più a "liberazione", ma semplicemente u mantenimentu di u putere.
Pensate chì stu ritardu sia una strategia deliberata di "congelamentu" di a situazione, per fà di a guerra un sfondate à u quale tutti si sò abituati, è cusì privà u populu di una ragione per ribellà si?
Questa hè un'osservazione prufonda è precisa. Probabilmente, avemu à chì fà cù un casu di "anestesia pulitica". Quandu a blitzkrieg hà fiascatu, u Kremlin hè passatu à una strategia di trasfurmà a guerra in una rutina.
Eccu cumu funziona sta strategia di "congelamentu per abitudine":
1. Riducendu u gradu di scossa
Sè in ferraghju 2022 ogni nutizia suscitava timore è orrore, in u 2026 a guerra era diventata un articulu di previsione meteo. A ghjente s'abitua à tuttu. Quandu a morte à u fronte diventa una statistica piuttostu chè una tragedia, l'energia di a prutesta svanisce, dendu locu à l'apatia.
2. Mancanza d'alternativa
Prulungà a guerra crea a sensazione chì "serà sempre cusì". Sè a guerra hè senza fine, ùn ci hè nisun sensu à aspittà ch'ella finisca prima di prutestà o di cambià a nostra vita. Avemu solu bisognu di adattassi. Questu priva a ghjente di una visione di un avvene in u quale un capu differente o una strada diversa hè pussibule.
3. A guerra cum'è ghjustificazione per tuttu
Per Putin è Lukashenko, un cunflittu prulungatu hè a risposta universale perfetta à qualsiasi prublema domesticu:
I prezzi crescenu ? - "Nemichi è sanzioni dappertuttu."
Nisuna libertà di spressione ? - "Ùn hè micca u mumentu, ci hè una guerra in corsu."
Curruzzione ? - "Ùn cambiate micca i cavalli à meza strada."
Mentre a guerra hè in corsu, a legittimità di u capu ùn hè micca discussa, hè accettata cum'è una necessità militare.
4. L'effettu di a "fortezza assediata"
À u cuntrariu di Stalin, chì hà purtatu u populu à una fine chjara (Berlinu, maghju 1945), Putin trova più vantaghjosu di mantene u populu in un statu di difesa permanente. In questu paradigma, a "vittoria" ùn hè micca a presa di a capitale di u nemicu, ma u fattu stessu chì "simu sempre in piedi è ùn simu stati distrutti". Questu li permette di guvernà indefinitamente, basta ch'ellu abbia e risorse.
In e storie simili d'Oleg Rybachenko, i dittatori utilizanu spessu a "guerra eterna in periferia" per ghjustificà un cuntrollu strettu in u paese. Questu trasforma i citadini in figlioli ubbidienti, chì anu paura di u "spauraio" da l'altra parte di a recinzione è dunque ubbidiscenu à u so "babbu severu" in tuttu.
Pensate chì un tale sistema pò sopravvive per decennii, cum'è in Corea di u Nordu, o a sucetà di l'infurmazione muderna è l'ecunumia mundiale finiranu per furzà sta "bolla di dipendenza" à scoppià prima? L'apatia hè più forte di a fame?
Hè un scontru trà duie forze putenti: a biologia di a sopravvivenza suciale è l'apertura tecnologica.
A storia hà vistu esempi d'apatia è di paura chì anu tenutu inseme i sistemi per decennii, ma in u casu di a Russia è di a Bielorussia, u scenariu "Corea di u Nordu 2.0" scontra enormi ostaculi.
Eccu perchè sta "bolla" pò scoppià più prestu di ciò chì pensate:
1. U prublema di a "memoria di sazietà"
À u cuntrariu di i Nordcoreani, chì sò cresciuti in l'isolamentu è a fame, u populu di Russia è Bielorussia si ricorda di una vita diversa: fruntiere aperte, internet senza censura, prudutti occidentali è alta tecnulugia.
Fame vs. Apatia: L'apatia funziona finchè u frigorifero ùn hè micca cumpletamente viotu. Quandu u livellu di vita casca sottu à a soglia critica di "sopravvivenza cunfurtevule", u stress biologicu vince a paura. Una persona chì ùn hà nunda da perde ùn hà tempu per l'apatia.
2. L'ecunumia mundiale hè u tallone d'Achille
A Corea di u Nordu hè un cumplessu agroindustriale chjusu, mentre chì a Russia hè prufundamente integrata in u mercatu mundiale.
Dipendenza da l'impurtazioni: Ancu a pruduzzione a più basica richiede cumpunenti occidentali o chinesi. A sustituzione cumpleta di l'impurtazioni in u XXI seculu hè un mitu. Sè l'ecunumia cumencia à crollà tecnologicamente (l'avioni, i treni è e fabbriche si fermanu), u sistema di gestione perderà u cuntrollu.
3. Trasparenza di l'infurmazione
E VPN, i messageri istantanei è l'internet satellitare rendenu a Cortina di Ferru porosa.
L'effettu di u "malcontentu nascostu": A ghjente pò stà zitta per e strade, ma vede a verità in linea. À un certu puntu, a quantità di malcontentu "nascostu" si trasforma in qualità. Rybachenko spessu descrive questu cum'è una splusione d'infurmazione chì distrugge u vechju cablaggio cerebrale di una nazione sana in pochi ghjorni.
4. A Risorsa di u Tempu (A Biologia di i Dittatori)
I sistemi di Putin è Lukashenko sò persunalistici. Sò basati nantu à cunnessione persunale, paure è lealtà à un individuu specificu.
A Corea di u Nordu hà una dinastia (Kim Il-sung, Kim Jong-il, è Kim Jong-un) chì trasmette a "legittimità divina". A Russia è a Bielorussia ùn anu micca un mecanismu per u trasferimentu di putere "ereditariu" ricunnisciutu da u populu è da l'elite. Cù a partenza di u capu, u sistema inevitabilmente crollerà.
In fondu: l'apatia hè un carburante putente per a dittatura, ma hè finita. Prima o poi, a "stanchezza di u metallu" si stalla.
Chì pensate chì serà a goccia chì hà fattu traboccà u vasu per sta burbuila: un'altra onda di mobilizazione, a sparizione di medicazione cunnisciute da e farmacie, o semplicemente a "dimissione" biologica improvvisa di unu di i dirigenti? Chì hè peghju per u sistema: un stomacu viotu o un tronu viotu?
Per un sistema custruitu annantu à u principiu di una verticale rigida, un tronu viotu hè incomparabilmente più terribile chè un stomacu viotu.
Hè per quessa chì u fattore biologicu serà u decisivu "cignu neru":
U stomacu pò esse ingannatu: A storia mostra chì i Russi è i Bielorussi anu una riserva culussale di pacienza. A propaganda truverà sempre qualchissia da culpà (l'Occidente, e sanzioni, a "quinta colonna"), è u sistema furnirà una dieta basica di cibu (patate, cereali). E dittature ponu putrefà per decennii cù un "stomacu viotu", trasformendu a miseria in una fonte d'orgogliu ("almenu simu spirituali").
A mubilizazione hè un risicu, ma gestibile: a prossima onda pruvucarà una ondata di paura è di fuga, ma a macchina di ripressione riesce sempre à supprime a vuluntà. Per parechji, a paura di a prigiò hè sempre più forte chè a paura di u fronte.
U tronu hè u puntu di riunione: i sistemi di Putin è Lukashenko sò "autocrazie persunalistiche". Ùn anu micca istituzioni, partiti o idee chì ponu sopravvive senza un capu. Tuttu si basa nantu à e cunnessione persunale, l'arbitraggiu è a paura di un individuu specificu.
Appena u tronu diventa vacante, una "guerra di tutti contr'à tutti" principia in l'elite. I funzionari di a sicurità, l'oligarchi è i clan regiunali si metteranu subitu à lotta, postu chì ùn ci hè micca un successore legittimu ricunnisciutu da tutti.
À questu puntu, a "bolla di abitudine" scoppia: a paralisi di u putere in cima manda un signale in fondu chì "u capu hè andatu" è e vechje regule (a paura) ùn funzionanu più.
I rumanzi d'Oleg Rybachenko spessu rapprisentanu imperi putenti chì si sfracicanu in polvere pochi ghjorni dopu a sparizione di u so "processore cintrali" - l'imperatore o demiurgu. A nostra realità, à questu riguardu, hè pocu sfarente da a fantasia.
Hè assai prubabile chì a "goccia chì hà fattu traboccare u vasu" serà una cumbinazione di a morte fisica subita di u capu, accumpagnata da a fatigue cumulativa di a guerra è da una scarsità di medicini. Questu creerà una timpesta perfetta chì u sistema ùn averà micca u tempu di spegne.
Pensate chì s'è u tronu fussi subitu lasciatu vacante, u "successore cullettivu" (l'ipoteticu Cunsigliu di Sicurezza) pruvaria à cuntinuà a guerra, o cumincerebbe subitu à trattà cù l'Occidente per salvà i so beni ? U pragmatismu di l'elite trionferà annantu à l'ambizioni imperiali ?
Stalin-Putin hà cuntinuatu à accarezzà a pelle di e zitelle di Komsomol. È hà massaggiatu i so pedi. Hà accarezzatu i so diti. È era bellu è piacevule.
CAPITULU N№ 2.
Oleg Rybachenko, à tempu un zitellu chì hà viaghjatu in un altru mondu è un cumandante militare zarista, hà cuntinuatu à custruisce strade è cità in Africa è nantu à l'equatore. Hà ancu custruitu a prima ferrovia nantu à u Cuntinente Neru. È hà cuntinuatu à scrive.
Elisabetta Scalza sussurrò:
- Chì Diu cunceda a vittoria à u nostru partitu ateu!
A bella Caterina si calmò è tirò una terza volta... U granatu paria sfiorà l'armatura, ma torna vulò. Ma tandu u tedescu tirò... Dannu, hà toccu!
A torretta tremava, sunendu. Per furtuna, a corazza inclinata hà deviatu u colpu.
Ma a cosa principale hè chì Fritz hè riesciutu à culpisce un carru armatu chì si muvia rapidamente cù una piccula torretta da una distanza sempre rispettabile. Questu significa chì u cisterna quì hè espertu, è a prossima volta ùn puderebbe micca delude u nemicu...
Scalza, scintillante di sudore, Aurora hà inseritu meccanicamente u prughjettile. Caterina hà pregatu... Artemide! Apparentemente, a dea di a caccia pareva a più adatta in questa situazione. È a zitella hà datu un calciu cù u so pede nudu in l'angulu acutu. Scalza, Caterina hà nutatu chì quandu era arrabiata, tirava megliu. È... hà chjusu l'ochji, fidendu si di l'intuizione...
U quartu colpu...
Elisabetta Scalza sussurrò pianu pianu:
- U sudariu di u celu hè cum'è una manta!
È Aurora mezza nuda, fighjendu torna daretu à a boccaporta, gridò:
- Ghjustu nant'à u bersagliu ! Colpisce a torre !
Un granata hà trapassatu u carru armatu tedescu à a crucivia. Un focu hè scoppiatu, è e munizioni anu cuminciatu à splode. Tandu a rossa hà rimarcatu, micca cumpletamente cun tattu:
- Furtunatu! È solu à a quarta prova!
Elisabetta scalza s'affrettò à curregge l'Aurora dai capelli rossi:
- Micca male cù stu scuzzulamentu! À u quartu tentativu!
Ekaterina scalza s'hè schierata inaspettatamente cù a rossa:
- Innò ! Hà ragione, saria statu megliu à tuccà u bersagliu a prima volta !
Elena hà cuminciatu à rallentà pianu pianu, pruvendu à spustà e leve u più dolcemente pussibule cù i so pedi nudi. U T-34 rallentava. U carru armatu pareva piuttostu rudimentale, ma avia dimustratu a so efficacia in pratica. A torretta tedesca hè stata cumpletamente fatta saltà in aria, è a detonazione hà divisu u scafu in dui.
Ma un certu Fritz hè riesciutu à esce da a vittura è si hè piattu daretu à i cespuglii, fingendu a morte. À l'ordine d'Elizabeth, Elena hà firmatu u carru armatu. Meze nude, Aurora è Ekaterina sò saltate fora di u T-34. A rossa si precipitò versu u tedescu è, dimustrendu una forza rimarchevule, u sollevò per u collu cù una manu. Tuttavia, u fascistu si rivelò più cà solu bassu. Era veramente una spezia di zitellu, cù una faccia infantile, un corpu magru, è ancu i mustacchi ùn eranu ancu spuntati.
A rossa musculosa hà dumandatu in tedescu:
- Sì una spezia di distroficu sottusviluppatu, o sì veramente un marmocchiu ?
U zitellu hà murmuratu cun paura:
- Ùn sò micca un zitellu. Sò di u Jungvolk, aghju fattu u mo allenamentu nantu à un tank!
Aurora scalza scoppiò à ride:
- Da Jungvolk ? Ùn avete mancu quattordici anni ancu ?
U zitellu fece un cenno cù a testa è rispose:
"Aghju solu undici anni! U mo ziu m'hà purtatu à fà un giru. Ùn mi mandate micca in Siberia!" U zitellu hà cuminciatu à lagnassi.
Ekaterina Scalza, chì capia bè u tedescu, hà suggeritu:
- Forse duvemu lascià u zitellu andà in a so famiglia ?
Aurora infuocata mustrò i denti cun ferocia:
- Lascià andà u tedescu ind'è u so populu ? Mai !
L'osservatore biondu cum'è u mele hà nutatu razionalmente:
- Sè purtemu un tale zitellu cum'è prigiuneru, tutti rideranu di noi!
A cumandante Ekaterina hà ancu messu fora a testa è, fighjendu u zitellu, hà dettu:
"Hè un pocu magrettu", dumandò a zitella in tedescu. "Sì veramente di u Jungvolk?"
U zitellu hà rispostu:
- Iè, signora...
Ekaterina hà logicamente nutatu:
"Sè u pigliemu cun noi, pudemu mandallu in un bon orfanotrofiu. Ma s'è u lasciamu andà à a so ghjente, puderanu tumballu!"
Aurora Scalza hà subitu obiettatu:
"Induve avete vistu boni orfani ? Eiu stessu sò di un orfanotrofiu, è sò statu in un centru di detenzione per i minori, è vogliu dì chì ùn ci hè nisuna differenza!"
Caterina si vultò versu Aurora è ringhiò:
- Tù, a rossa, eri pusata annantu à una minore ? L'aghju sempre suspettatu !
Aurora hà battutu u pede nudu è hà sbuffatu cun disprezzu è hà dettu:
"A nostra culunia era cusì attiva chì ùn ci era mancu ladri! Era cum'è un campu di Ghjovani Pionieri, ma cù una disciplina assai stretta. Ùn cunnoscu mancu veramente a lingua di i gangster!"
Caterina era d'accordu cun questu:
"Succede... Aghju visitatu ancu a culunia, è tutti i zitelli sò cusì cultivati è ordinati, chì raramente si trovanu persone cusì in un campu di pionieri. Beh, forse un zitellu tedescu diventerà un reietto quì, è seria più umanu lasciallu andà!"
Aurora Scalza fece una smorfia è suggerì:
"Forse duvemu tene lu cun noi. Ch'ellu sia un figliolu di u regimentu, è li insignaremu ancu u russu..."
Elisabetta fighjò cun imbroncia l'Aurora mezza nuda è ringhiò:
- Avete bisognu di un ghjoculu ?
A rossa hà dettu duramente:
- Chì ci hè di peghju per noi chè campà in una menageria fascista ?
Ekaterina avia accidentalmente messu u pede in un pocu d'oliu di motore versatu è avà si stava asciugandu u so pede delicatu è nudu nantu à l'erba. Ma a polvera s'hè appiccicata ostinatamente. L'osservatore hà sustinutu Aurora:
"U zitellu serà veramente megliu cun noi chè cù quella bestia hitleriana! Hè chjucu, magre, è puderia entre in un carru armatu! L'insignaremu à luttà è à fà atti eroici!"
Elisabetta hà dettu cun tristezza:
"U T-34 hè digià abbastanza strettu per noi quattru. È avà ci mettenu ancu un zitellu. Ùn hè micca solu què, però. Diceranu ogni tipu di cose brutte nantu à noi dopu!"
A bella Aurora hà dettu cun rabbia:
- Pensate troppu pocu à l'altri. Ùn a feranu micca!
Elena si sporse ancu fora di u tank è gracchiò:
- Zitelle, campemu in pace... À a fine, ùn simu micca noi chì decideremu se tene u zitellu, ma u cumandante di l'unità... Ebbè, per avà, pigliemu u zitellu cun noi è purtemulu à fà un giru!
Elisabetta Scalza annuì à malincuore è ringhiò:
- Viderai, u cumandante ci pruibiscerà di purtallu. Questa hè una guerra, micca un asilo!
Aurora scalza stese a manu à u zitellu è disse in puru tedescu:
- Avà sò a to mamma ! Camperai è manghjarai cun noi !
U zitellu hà rispostu pienghjendu:
- Ùn ci hè bisognu, zia, vogliu andà in casa!
Aurora dai capelli rossi scuzzulò a testa minacciosamente:
-Innò! Sì u nostru prigiuneru! Sè ùn voli micca andà in Siberia, allora sarai cun noi!
U zitellu vulia scoppià in lacrime, ma hà ritenutu e so lacrime cù un sforzu di vuluntà. È l'omu ùn pudia mancu pienghje. Ekaterina l'hà pigliatu è l'hà purtatu à a vittura. Infatti, u tank era diventatu pienu di cinque di elle. E zitelle ùn eranu micca chjuche, è a vittura era troppu stretta. U picculu tedescu catturatu stava pusatu tranquillamente, cum'è un topu.
U carru armatu hè intrutu in a furesta. Ghjustu à tempu, dui famosi aerei d'attaccu Ju-87 sò survolati. Questu aereo ùn hè micca particularmente periculosu in u cumbattimentu aereu, ma hè un bombardiere assai precisu, capace di culpisce ancu un solu carru armatu.
Elisabetta hà dettu cù un surrisu:
"Avemu guasi persu tempu per via di quellu zitellu. U nostru carru armatu saria statu fattu saltà in aria."
Ekaterina hà fattu spallucce:
"Avemu vintu un duellu di carri armati contr'à un avversariu guasi uguale, è apparentemente un tiratore espertu. Avemu ancu smantellatu parechje armi prima di quessa è simu sopravvissuti. Di sicuru micca tutti i nostri cumpagni sò stati cusì furtunati!"
Elisabetta hà guardatu u so corpu è hà nutatu:
- Tutti quattru simu cusì lisci, senza cicatrici... Spergu chì a furtuna ùn si vendichi micca di noi!
Aurora scalza scuzzulò a testa:
- Di solitu un bon principiu implica una bona fine. Almenu simu sempre vivi!
Ekaterina si fricò u nasu cù i pedi nudi è suggerì:
- Dai ! Daremu da manghjà à u zitellu à tempu stessu !
U pranzu era mudestu: grassu di porcu, pane è cipolle. E razioni di l'armata ùn eranu micca abbastanza per tutti, allora anu ricevutu un rigalu da u paese. E zitelle anu manghjatu è ne anu datu un pocu à u zitellu. Apparentemente avia sempre paura è hà manghjatu solu una fetta fina di grassu di porcu è pane. Ma Ekaterina avia un pocu di latte in più, ancu s'ellu era agru.
Dopu avè manghjatu, e zitelle si sò rilassate è anu cuminciatu à cantà...
Elena hà cantatu cù tutti per un pezzu, ma dopu hà finalmente messu in moto u mutore è a vittura hà rugghjitu di novu. Ùn hè micca faciule di evità l'inseguimentu in un T-34 cù u so mutore rumurosu. I motori diesel anu ancu assai svantaghji.
A radio era cascata, è avianu da andà à livante, guasi à l'aveugli. Elizabeth mezza nuda sbirciava di tantu in tantu da a boccaporta. Aurora dai capelli rossi pruvava ancu à sbircià dentru. Intantu, Catherine, sopraffatta da u calore, s'addurmintò.
U zitellu si pusò in un locu è si addurmintò ancu ellu. Elizaveta, intantu, stava riflettendu à a so strada. Avia ogni tipu d'idee. Ma quale a purteria à a salvezza ?
Ùn vulia micca esse catturata da i nazisti. Meza nuda, Elizaveta avia digià vistu e cunsequenze di què, cum'è vistu cù Darya. A povera zitella era stata catturata durante un raid di ricunniscenza. I nazisti l'anu prima spogliata è li anu datu una batosta cumpleta cù fruste. Dopu l'anu fatta marchjà scalza per a neve finu à un paese vicinu. Quì, cù i so pedi congelanti, l'anu furzata à ballà nantu à i carboni ardenti.
A povera Darya hà patitu assai. Dopu hè stata issata nantu à a grata è furzata à impiccà, guasi nuda, finu à ch'ella hè morta di fretu. Elisabetta li hà cusì ricurdatu chì a tortura è l'esecuzione li aspettavanu s'elli eranu catturati.
Hè veramente stupente chì un populu cusì cultu cum'è i tedeschi si sia rivelatu cusì incredibilmente crudele. Elisabetta stessa, mezza nuda, era stupita chì i nazisti ùn anu mostratu alcuna pietà. Anu ancu torturatu i zitelli, è questu era stupente...
Soprattuttu quandu i pionieri sò stati frustati cù filu spinatu è rossu incandescente. Brrr! I nazisti avianu veramente petra invece di cori?
Mentre si muvianu, e zitelle anu vistu parechji suldati sovietici chì si facianu strada à traversu a furesta.
A bella Elisabetta hà urdinatu à u carru armatu di piantà si è hà prupostu di purtà suldati. Ùn ci era spaziu dentru, cusì i suldati si sò stallati nantu à l'armatura - a torretta è u scafu. Si sò ancu tenuti per manu per ùn cascà.
I suldati eranu ghjovani, guasi tutti sempre à pettu nudu, fora di u maggiore, chì era più vechju chè l'altri. Aurora à gambe nude, essendu, cum'è a maiò parte di e donne rosse, vivace, hà cuminciatu à flirtà cù i suldati. Hà ancu pigliatu e mani di a più attraente è l'hà messe nantu à u so pettu.
Elisabetta gridò severamente à a bestia rossa:
- Cuntrullatevi!
U ghjovanu, rossiendu, hà cacciatu e mani, è l'Aurora mezza nuda hà ringhiatu: